Presimt ca o sa fie o postare cam lunga. Asa am chef de scriiiis! 
Pe mine, uneori, cand imi mai sare cate o doaga de la putina, asa de caldura, ma apuca cheful de cautat poze cu diferite chestii. Intr-o zi am cautat cu pantofi cu toc, incercand sa ma conving ca sunt frumosi foc si ca trebuie sa invat sa merg pe ei fara sa-mi rup vreun os. Alta data m-am uitat de umbrele, apoi de biciclete, in fine, ideea este ca ieri mi-a venit o pofta nebuna sa caut imagini cu monstruleti. :x Grasi, cu limba, ochi si coada, de toate culorile si toate marimile. Mi s-a umflat sufletul (daca ar da Dumnezeu sa se umfle si ce e deasupra lui!
) cand am vazut ce de monstruleti au nascocit oamenii. Sau poate au fost autoportrete, mai stii? 
La un moment dat mi-am dat seama ca lighioanele alea colorate seamana cu mine in diferite ipostaze. Si ce face Dede in loc sa se apuce de tema aia nenorocita la Matematica?
Indosariaza monstuletii! 
Hai sa va arat ce a iesit!
Asta seamana cu mine cand abia astept sa-mi dai ciocolata. Daca e cu alune nu mai zic. Topai si ma bucur ca un copil din Somalia care n-a mai vazut mancare de 4 ani si 2 luni.
Asa n-am mai aratat din clasa a V-a. Si nu, atunci nu aveam un singur ochi! :P Vorbesc de expresia de pe fata lui! :P In clasa a V-a faceam la geometrie probleme d-alea frumoase cu figuri si-mi era mai mare dragul sa ma pierd intre unghiuri adiacente si complementare, trunghiuri asemenea si alte nebunii. Ma simteam ca
Alice
DeDe in Tara Minunilor.
Si ma strofocam eu acolo o jumate de ora si simteam ca revolutionez matematica! Thales? Pfff, un fraier! Uite aici inteligenta! Iar la final? Realizam cu stupoare ca am demonstrat datele problemei. 
Da, ca o mare tembela. Ramaneam asa, cu fatzaul ala.
Un alt monstrulet din mine? Monstruloiul somnoros. Mie imi pica ochii in beci de somn, dar sustin sus si tare ca eu nu adooooorm! “Cine, eu?
Nu vezi ca nici macar nu casc? 
” Sunt atat de sigura de asta incat si eu ajung sa cred. Incep sa pierd parti din conversatie, raspund numai cu “da” apoi nu mai zic nimic. Dupa 2 minute si 14 secunde visez libelule si norisori. 
Cand sunt foarte nervoasa ma transform intr-un monstruloi urat. Nu cred ca fac totusi baloaie verzi la gura. Sper ca nu. Oicum, e ceva ciudat. Adica eu nu mai pot de nervi, zbier ca o pupaza pe cofeina si Bogdan ce face? Il umfla rasul. :-L Nu pot sa inteleg, zau asa. Chiar asa funny sunt cand ma enervez? Mie mi se pare ca sunt Xena Regina Razboinica si de fapt e posibil sa arat ca Chip sau ca Dale cand vorbesc repede repede si mult.
Pe mine, uneori, cand imi mai sare cate o doaga de la putina, asa de caldura, ma apuca cheful de cautat poze cu diferite chestii. Intr-o zi am cautat cu pantofi cu toc, incercand sa ma conving ca sunt frumosi foc si ca trebuie sa invat sa merg pe ei fara sa-mi rup vreun os. Alta data m-am uitat de umbrele, apoi de biciclete, in fine, ideea este ca ieri mi-a venit o pofta nebuna sa caut imagini cu monstruleti. :x Grasi, cu limba, ochi si coada, de toate culorile si toate marimile. Mi s-a umflat sufletul (daca ar da Dumnezeu sa se umfle si ce e deasupra lui!
) cand am vazut ce de monstruleti au nascocit oamenii. Sau poate au fost autoportrete, mai stii? La un moment dat mi-am dat seama ca lighioanele alea colorate seamana cu mine in diferite ipostaze. Si ce face Dede in loc sa se apuce de tema aia nenorocita la Matematica?
Indosariaza monstuletii! Hai sa va arat ce a iesit!
Asta seamana cu mine cand abia astept sa-mi dai ciocolata. Daca e cu alune nu mai zic. Topai si ma bucur ca un copil din Somalia care n-a mai vazut mancare de 4 ani si 2 luni.
Asa n-am mai aratat din clasa a V-a. Si nu, atunci nu aveam un singur ochi! :P Vorbesc de expresia de pe fata lui! :P In clasa a V-a faceam la geometrie probleme d-alea frumoase cu figuri si-mi era mai mare dragul sa ma pierd intre unghiuri adiacente si complementare, trunghiuri asemenea si alte nebunii. Ma simteam ca
Alice
DeDe in Tara Minunilor.
Si ma strofocam eu acolo o jumate de ora si simteam ca revolutionez matematica! Thales? Pfff, un fraier! Uite aici inteligenta! Iar la final? Realizam cu stupoare ca am demonstrat datele problemei. Da, ca o mare tembela. Ramaneam asa, cu fatzaul ala.
Un alt monstrulet din mine? Monstruloiul somnoros. Mie imi pica ochii in beci de somn, dar sustin sus si tare ca eu nu adooooorm! “Cine, eu?
Nu vezi ca nici macar nu casc? ” Sunt atat de sigura de asta incat si eu ajung sa cred. Incep sa pierd parti din conversatie, raspund numai cu “da” apoi nu mai zic nimic. Dupa 2 minute si 14 secunde visez libelule si norisori. 
Cand sunt foarte nervoasa ma transform intr-un monstruloi urat. Nu cred ca fac totusi baloaie verzi la gura. Sper ca nu. Oicum, e ceva ciudat. Adica eu nu mai pot de nervi, zbier ca o pupaza pe cofeina si Bogdan ce face? Il umfla rasul. :-L Nu pot sa inteleg, zau asa. Chiar asa funny sunt cand ma enervez? Mie mi se pare ca sunt Xena Regina Razboinica si de fapt e posibil sa arat ca Chip sau ca Dale cand vorbesc repede repede si mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu