Nu inteleg,de ce te obosesti atata,doar ca sa imi spui un simplu buna si nimic mai mult. Iti irosesti 5 minute din viata ta,in care poti face alte lucruri,poti zambi la soare,poti vedea o noua sansa spre un alt inceput.
Te poti preface ca iti pasa , sau chiar esti facut din piatra? Orice piatra ar fi, o lacrima sincera, pura si cristalina, iti poate incalzi ufletul,sper ca acea lacrima sa fie a mea.:)
Dar mai bine, ramai acolo,in mica ta lume si las-o pe a mea,pentru ca nu ai ce face acolo. Poti sa o rupi uneori si apoi sa o cosi la loc,ca sa o tai din nou. Stai acolo si incepe sa mergi. Voi ramane aici si te voi privi cum pleci,voi zambi
Pacat,ca se scurge timpul asa de usor si se pierd atatea pe drum. Iti ofera clipe momente zambete si lacrimi,iar la sfarsit ti le ia pe toate. Le incuie acolo undeva in spate sub o vraja si te arunca in celalalt capat de lume,uitandu-te pe veci. Un jurnal etern a unor zile. Sunt momente,in care cunosti persoana care doar trec prin viata ta si iti zambesc doua secunde...altele ce vin si te marcheaza. Exista zile care imi doresc sa dureze la nesfarsit. Am invatat sa nu imi pese,de niste simple detalii nesemnificative. Nu mi-a placut sa judec lumea dupa cum arata,dupa locul in care sta,viata pe care o duce,banii, atata timp cat stie sa iubeasca si e ea insasi.
Deci dragilor, toti cei ce v'ati simtit in aceasta postare, sper ca ati inteles ceva. De acum incolo nu voi cauta decat persoanele care merita sa fie cautate. Restul? Am nevoie de dovezi. Aratati ca va pasa macar un 3%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu