A fost asa cum imi imaginam: ai coborat din visul meu si mi-ai dat o usoara ameteala ce tine de iubirea ce ti-o port.
Te-am cautat sub soarele apus.
Si te-am strigat fara raspuns.
Te-am asteptat noapte si zi
In ce colt te-ai mai ascuns
De ce nu mai poti venii?
Si toate , s-au pierdut in fum
Tristeti si bucurii
Nu stiu ce sa intamplat cu noi
Stiu ca nu se mai poate,
Dar inca te astept sa vii.
Inca stau, ma uit la pozele cu noi, alea putine care au mai ramas. O lacrima mi se rostogoleste usor pe braji, obrajii pe care ii plezneai zilnic , din nervi sau poate iubire. Ajunge pe buze. Deschid usor gura si o sorb , printre suspine. Imi e dor de tine. Am nevoie de tine. Vreau sa fii acum, aici langa mine, sa ma iei in brate si sa imi spui ca va fi bine, ca vei avea grija de mine. Dar nu se poate. Poate ca numele tau e mic, dar in inima mea ocupa enorm de mult spatiu. Poate ca nu vezi asta , dar nu exista zii , in care sa nu ma gandesc la tine, sau ... sa folosesc o expresie , si sa imi dau seama ca o stiu de la tine... Poate... poate... poate....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu