Sperante epuizate.

Am nevoie de un sfat , de un umar, de cineva crae sa ma asculte, sa ma injure in gluma, sa ma ajute cand cad, sa ma sfatuiasca , sa ma sustina, sama contrazica , sa imi fie alaturi...sa ma creada... am nevoie de acea persoana masculina in viata mea , de care au toti nevoie... dar nu , nu o am . :) Si o apreciez, dar nu o am, iar cei care o au, nu o apreciaza... Invatati sa iubiti, invatati sa va apreciati persoana care va este alaturi, persoana care chiar tine la voi, invatati sa nu va mai bateti joc. :-j

Simt cum totul se prabuseste usor usor, sunt inconjuarata de lume, dar ma simt singura. Toamna ma deprima ... totul este trist, sumbru, rece...inclusiv oamenii... asa ii vad eu, dau poate sunt asa doar cu mine... Am realizat ca nu am si nici nu voi avea vreaodata acest ideal masculin langa mine.
Cand aud de iubire, prefer sa ma imi dau 3 palme. Nu mai am spernate, toate au disparut o data cu caldura de afara. Copacul este inima mea, iar frunzele sunt spernatele, care usor usor dispar toate...
Poate am ghinion, poate nu merit, cine stie. Inca astept acea zi cand o sa spun: sunt fericita, si il iubesc ! <3

Draga TATA,
A mai trecut o zi, inca un rasarit apare
Inca nu pot sa cred ce s-a intamplat si doare tare
Iti simt lipsa dar am impresia ca esti plecat
N-ai mai putut sa stai, te-ai dus sa educi ingeri de fapt
Parca stiai ca vei pleca, mi-ai zis sa nu vars lacrimi
Dar am facut-o si-am strans destule patimi
Ridic mereu privirea spre tine si crede-ma ca-mi lipsesti 
Sper ca ma vezi si zambesti de acolo, de unde esti
In noaptea aia blestemata, aveam pe fata doua rauri
Nu ma puteam opri, plangeam ca un copil ce are rauri
Lacrimile alea mi-au ars fata ore-n sir
Te vedeam fericit, vorbeai de viitor, nu de cimitir
Mi-as fi dorit sa fie un cosmar
Sa ma fi trezit dimineata doar cu gust amar
Sa te vad si sa rad de prostia ce-am visat
Imi aduc aminte, tu mereu munceai, nu stiai ce-i aia "stat"
Multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna "tata"
Erai cel mai bun la asta, o dovedeai cu fiecare fapta
Sti? mi-e foarte greu sa vorbesc de tine la trecut
Pe versurile astea inca pica lacrimi si sunt mandru ca te-am cunoscut
Tot ce m-ai invatat in anii astia port in suflet, n-o sa uit
Promit ca raman acelasi copil de titan care l-ai construit
Cu drag, fata ta .

nu merita un titlu .

serriosss? dragi parinti , INCETATI SA MAI DISTUGETI NEURONII COPIILOR DUMNEAVOASTRA ! multumesc . trebuia sa o spun , deoarece aud in fiecare zi expresia : ai invatat ? anul asta ai examene , ai grija , si inca 2983472346 de expresii in genul acesta . TOAMNAA .urasc toamna!e frig, ploua, bate vantul, trebuie sa ma imbrac gros si mi se turteste parul...azi am umblat ca o nebuna toata ziua dupa treburi ce necesitau urgentare...am ajuns acasa seara deja epuizata, insa fara sa am chef de somn..m-am intins un pic sperand sa adorm , insa nu am reusit... inca ma rascolesc ganduri si vorbe...sunt tulburata...ma gandeam cand ai zis ca nu esti fericit insa esti linistit...si nu intelegeam care e faza...acum pricep...dar cum facem ca eu nu sunt nici fericita nici linistita? si tu mi-ai tulburat iar linistea...

iarr acummm , poate te si simti . "astept si ziua in care ai sa-mi dai pur si simplu mesaj sa-mi spui ca-mi simti lipsa, ca ti-e dor de mine, ca ai vrea sa fim impreuna...nu stiu, orice e de bun simt si din suflet...

astazi mi-ai dat iar lumea peste cap..un mesaj...un singur "mesaj" nenorocit si deja toata lumea mea se duce dracu...ma enervezi si ma scoti din sarite sa vad ca nu ai tupeu sa-mi scri ca ti-e dor de mine...azi am stat 90 de minute la un curs din care jur ca nu am inteles nimic...o gramada de chestii a vorbit profa aceea si eu nu am auzit nici macar un cuvintel..pentru ca am stat ca o idioata sa ma gandesc cum sa fac , sa vorbim . 

Vine un moment in care, vrei, nu vrei, esti pregatit, sau nu, trebuie sa iti tragi doua palme peste fata dimineata si sa te trezesti o data. Trebuie sa te ridici. Trebuie sa o iei de la inceput, cu capul sus. Langa cineva, altcineva, sau singura, de capul tau. Trebuie sa te intorci exact unde erai inainte sa iti complici existenta.

Ei bine, daca "ice princess" am fost, "ice princess" o sa fiu si de acum. O sa lovesc, o sa mint, o sa calc peste orice sta in fata mea si n-o sa simt absolut nimic, nu merita nici cat negru sub unghie sa o fac. Nimeni si nimic nu merita ce as fi fost in stare, in prostia mea, sa ofer: tot - acum suna stupid pana si pentru mine, nu stiu ce a fost in capul meu sa renunt la..mine?

Mare pacat ca a trebuit sa ajung iar aici ca sa imi dau seama...dar stii cum e, "been there, done that". Inca mai cad, dar nimic nu ma mai doboara. Sa fim seriosi, pot mai mult de atat, intotdeauna am putut. Iar in momentele ca astea, cand imi vine sa tip "NU MAI POT", imi aduc aminte ca sunt capabila sa intorc lumea pe dos, si cumva, fac eu sa pot. Cine stie, poate nu eram "supergirl" chiar degeaba, ah?" 

M-am saturatttt . !

M-am saturat de toate ideile astea preconcepute. M-am saturat ca toti oamenii sa fie foarte priceputi in toate si sa considere ca doar ei stiu adevarul si altceva nu mai conteaza. M-am saturat de simpla parere ca, daca esti copilul meu, eu stiu ce e mai bine pentru tine si incerc sa te protejez. Dar de unde stiu ei asta? Au un filling datorita dragostei pe care mi-o poarta? Dar daca ce cred ei ca e bine pentru mine se dovedeste sa fie total gresit? Daca ce ei considera ca e bine pentru mine imi face pe de o parte rau sau imi creeaza o stare de naplacere? M-am saturat sa ma lupt cu morile de vant si sa incerc in zadar sa explic de ce vreau sa fac anumite lucruri care imi plac cu o anumita persoana si nu cu altele. Degeaba stau si explic ca vreau sa ma duc cu cineva anume undeva si nu cu o loaza de lume, m-am saturat sa explic ca am nevoie de anumite momente in care sa fiu doar eu cu el si ca acele momente nu mi le m-ai poate oferi nimeni.M-am saturat de oameni prefacuti , cu 2 fete care daca imi e bin , imi sunt alaturi , cand imi e rau , dispar . M-am saturat de zmardoiala cand suntem in brigada , dar daca ramanem singuri , stam cu capul plecat si ne plangem de mila .M-am saturat sa incerc sa tot explic ca am crescut, ca am nevoie sa fac alte lucruri total diferite fata de cele pe care le faceam la 5 ani sau la 10 ani. Uneori as vrea sa uit de toate, sa nu ma mai intereseze ce zic ei si sa fiu fiica aia razvratita care face tot ce ii vine in cap! 

Hello , autumn .

Toamna = Sufleul meu e gol , trist si rece , poate din cauza frigului , dar si din cauza ta . Cel mai probabil , nici macar nu citesti ceea ce scriu aici , dar poate ca nici nu trebuie. Poate ca trebuie sa las trecutul de o parte , si sa privesc in viitor... sa nu imi mai pese. Dar imi este prea greu sa fac asta. Mai stii ticul tau verbal , pe care il foloseai de 4 ori in 3 fraze? Ei bine , acum il am si eu. :) Voi fi puternica; in locul fiecarei lacrimi voi incerca sa afisez un zambet, voi vedea doar jumatatea plina a paharului, ma voi gandi la viitor... Dar nu astazi! Astazi ploua, si e urat, si daca de stropi ma ascund in casa, de mine nu stiu unde sa ma ascund! Asa ca nu-mi ramane decat o solutie: voi iesi in ploaia rece, in piciorele goale, si cu sufletul dezgolit! sufletul meu e gol; astazi nu mai vad culoarea, animatia, lumea care forfoteste pe strazi fara arsita soarelui dar si fara frigul zapezii... Astazi vad doar ploaia, ceata ce acopera nu doar ferestrele ci mai ales sufletul meu, intunecimea ce se asterne in cale...

PS: am inceput sa ma satur de cei care ma judeca pentru ca scriu..va rog..nu va obliga nimeni sa cititi...exact asa cum pe mine nu ma poate obliga nimeni sa nu scriu...stiu ca unii ar spune ca nu sunt in stare decat sa cer mila sau sa imi plang de mila..dar de ce as da explicatii? blogul acesta este "umarul " pe care plang, este coltul unde imi povestesc tristetea..nu imi luati si acest drept! asta simt..sa scriu..sa astern ceea ce nu pot spune in cuvinte..si ceea ce nu am cui sa spun..pentru ca simt ca nimeni nu ma intelege...

Nu am sa scriu niciodata ce vrei tu sa citesti, ci doar ce am trait. Nu am niciun pic de rusine, nu ma ascund de nimic si sunt satula de secrete, ale vietii sau ale unui copil nebun - asa ca, uite, aici e tot ce am avut candva, sau mai am si astazi de spus. Imi trec anii, imi descopar fericirea, si astern totul in cuvinte...