Sperante epuizate.

Am nevoie de un sfat , de un umar, de cineva crae sa ma asculte, sa ma injure in gluma, sa ma ajute cand cad, sa ma sfatuiasca , sa ma sustina, sama contrazica , sa imi fie alaturi...sa ma creada... am nevoie de acea persoana masculina in viata mea , de care au toti nevoie... dar nu , nu o am . :) Si o apreciez, dar nu o am, iar cei care o au, nu o apreciaza... Invatati sa iubiti, invatati sa va apreciati persoana care va este alaturi, persoana care chiar tine la voi, invatati sa nu va mai bateti joc. :-j

Simt cum totul se prabuseste usor usor, sunt inconjuarata de lume, dar ma simt singura. Toamna ma deprima ... totul este trist, sumbru, rece...inclusiv oamenii... asa ii vad eu, dau poate sunt asa doar cu mine... Am realizat ca nu am si nici nu voi avea vreaodata acest ideal masculin langa mine.
Cand aud de iubire, prefer sa ma imi dau 3 palme. Nu mai am spernate, toate au disparut o data cu caldura de afara. Copacul este inima mea, iar frunzele sunt spernatele, care usor usor dispar toate...
Poate am ghinion, poate nu merit, cine stie. Inca astept acea zi cand o sa spun: sunt fericita, si il iubesc ! <3